Anodonția – Ce este ? Simptome, Cauze și Tratament

Cu toții ne dorim un zâmbet plăcut și armonios. Condițiile obținerii acestuia sunt reprezentate de sănătatea structurilor dentare și a gingiilor, nuanța dinților, alinierea acestora și respirația proaspătă. Deși acestea sunt principalele lucruri la care vă puteți gândi, condiția principală este, de fapt, prezența tuturor dinților. Cu alte cuvinte, lipsa unui dinte sau a unui grup de dinți poate afecta atât aspectul estetic al zâmbetului, cât și sănătatea cavității bucale, dar și a organismului.

Cauzele pierderii dinților sunt multiple. O dietă bogată în zaharuri poate duce la formarea cariilor dentare, care, dacă nu sunt tratate la timp, pot cauza deteriorarea dinților. De asemenea, lipsa vizitelor regulate la dentist permit acumularea bacteriilor și a altor depuneri, care pot compromite sănătatea dentară, ducând la pierderea dinților sau la necesitatea extracției acestora. Înaintarea în vârstă este un alt factor important care contribuie la pierderea dinților, deoarece, odată cu trecerea timpul, rădăcinile, gingiile și dinții devin mai fragile, ceea ce face ca pierderea dinților să fie dificil de evitat.

1. Ce este anodonția?

Anodonția înseamnă lipsa unuia sau mai multor dinți și este cauzată de lipsa mugurelui dentar. Anodonția poate afecta atât dinții de lapte, cât și dinții permanenți, astfel că putem vorbi despre anodonție la copii și la adulți. Este o boală cu transmitere genetică. Prin urmare, pentru ca un copil să dezvolte această afecțiune este necesar ca ambii părinți să poarte genele specifice și să fie moștenite de acesta.

De asemenea s-a remarcat faptul că anodonția este deseori asociată cu displazia ectodermală. Displazia ectodermală este o boală determinată de dezvoltarea anormală a țesuturilor care derivă din ectodermul embrionar și anume: pielea, părul, unghiile, dinții, glandele sudoripare și sebacee. Există și cazuri foarte rare în care  anodonția se dezvoltă în lipsa displaziei ectodermală.

2. Semne și simptome ale anodonției

Primele semne ale anodonției devin evidente încă din copilărie, când părinții observă că bebelușului nu îi apar dinții de lapte nici după vârsta de 1 an. Această problemă persistă pe măsură ce copilul crește, astfel încât nici dinții permanenți nu se dezvoltă.

Când anodonția este asociată cu displazia ectodermală, pot apărea următoarele semne și simptome:

• zone fără păr (alopecie);
• pierdere semnificativă a părului;
• cheiloschizis (o malformație care se manifestă prin fisura buzei superioare);
• cheilo-palato-schizis (o malformație caracterizată prin fisura buzei și a palatului);
• probleme în creșterea unghiilor.

3. Cauzele anodonției

Anodonția are în principal o cauză genetică, fiind adesea o patologie autozomal recesivă moștenită de la părinți. În această situație, riscul de a avea un copil cu anodonție este de 25%. Dacă gena este moștenită doar de la un părinte, copilul va fi purtător, dar nu va manifesta boala.

Ultimele studii au indicat o legătură între anodonție și prezența anumitor gene asociate cu dezvoltarea cancerului colorectal. Prin urmare, cercetările privind etiologia acestei afecțiuni sunt esențiale pentru a oferi informații valoroase care să ajute medicii în practica lor.

Este important de menționat că anodonția este adesea asociată și cu alte patologii, cum ar fi:

• displazia ectodermală;
• cheiloschizis;
• cheilo-palato-schizis;
• hipoplazia smalțului;
• erupție întârziată;
• ectopie de canin (sau de alți dinți);
• dimensiuni reduse ale rădăcinii dinților;
• modificări ale formei dinților;
• modificări ale dimensiunilor dinților.

Alte cauze ale anodonției sunt reprezentate de:

• extracția incorectă a dinților de lapte (în acest mod, mugurii dentari se pot distruge);
• consumul de alcool, droguri sau fumatul pe timpul sarcinii;
• alimentație dezechilibrată nutrițional a mamei pe durata sarcinii;
• anumite afecțiuni ale mamei dobândite în perioada sarcinii.

4. Tratamente ale anodonției

Tratamentul anodonției variază în funcție de severitatea afecțiunii și de nevoile individuale ale pacientului. Iată principalele modalități de tratament:

• Implantul dentar: este potrivit pentru persoanele care au unul sau mai mulți dinți lipsă, deoarece au o rezistență mai crescută, împiedică degradarea osoasă, îmbunătățește vorbirea și asigură un aspect estetic plăcut.
• Fast & Fixed: acest sistem inovator oferă o înlocuire rapidă și fixă a dinților lipsă, restabilind funcționalitatea masticatorie și readucând bucuria și încrederea de sine. Fast&Fixed oferă următoarele beneficii: intervenția are o durată mai scurtă, sunt necesare mai puține vizite la stomatolog, vindecarea se realizează mai rapid, rezistența implantului este crescută, rezistența implantului este crescută și nu în ultimul rând oferă o stabilitate crescută.
• Tratamentul ortodontic: poate fi necesar pentru a corecta alinierea dinților și a maxilarului, în special în cazul în care anodonția a afectat structura dentară existentă. Recomandarea unui aparat ortodontic este făcută numai de către medicul ortodont, după realizarea unui consult amănunțit și a unor investigații imagistice.
• Proteză dentară: fixă (această proteză se fixează la nivelul cavității bucale, înlocuind cu succes dantura lipsă.), mobilă (proteza mobilă poate fi scoasă din cavitatea bucală), parțială (se potrivește unui pacient care are doar câțiva dinți lipsă), completă (asigură înlocuirea tuturor dinților din cavitate bucală).
• Puntea dentară: aceasta este folosită mai rar, deoarece necesită deteriorarea unor dinți sănătoși pentru a fi fixată. Chiar dacă este destul de rezistență, este posibil ca pe parcursul vieții, să fie necesare unele ajustări. Ca urmare, medicii recomandă înlocuirea punții dentare cu implantul dentar.

Pentru alegerea opțiunilor de tratament este esențial să apelezi la o echipă medicală formată din medic stomatolog, medic orotodont și medic chirurg oro-maxilo-facial. Aceștia pot recomanda, în funcție de nevoile medicale ale pacientului: purtarea protezei, a punților dentare, a aparatului ortodontic sau realizarea implanturilor dentare.