Tartrul dentar și metode de control al acestuia în cabinetul stomatologic – Dr. Mihaela Văduva
Ce este tartrul dentar?
Tartrul dentar reprezintă ultima fază de maturare a plăcii bacteriene, stadiul în care aceasta se mineralizează și devine un material dur, aderent pe suprafața dinților sau a altor elemente din cavitatea bucală (proteze mobile/mobilizabile, dispozitive ortodontice, punți, obturații/plombe).
Acesta apare atât pe dentiția permanentă, cât și pe cea temporară. Tartrul se depune, de obicei, pe acele suprafețe dentare care sunt „scăldate” timp îndelungat de salivă: fețele linguale (posterioare) ale dinților frontali inferiori, fețele vestibulare (anterioare) ale dinților laterali superiori. Dinții inferiori au depozite mai consistente de tartru, deoarece saliva glandei sublinguale este mai bogată în calciu, mai vâscoasă și stagnează mai mult. Inițial, stratul de tartru are consistență moale, este friabil și se dizlocă relativ ușor, iar culoarea este alb-gălbuie.
Dacă nu este îndepărtat în scurt timp, se impregnează cu diverși pigmenți din alimente (cafea, vin etc.), ajungând cu timpul la o culoare maronie, brună, inestetică.
Din punctul de vedere al localizării, tartrul poate fi:
- Supragingival, culoarea variază de la alb-gălbui până la brun-negru
- Subgingival, mai aderent și mai subțire
Medicul stomatolog poate identifica rapid această depunere, prin inspecție și palpare cu un instrument adecvat, sonda dentară. Această manoperă este complet nedureroasă și nu necesită o pregătire specială din partea pacientului.
Există anumiți factori locali sau generali care favorizează depunerea de tartru?
Într-adevar, există diverse situații care favorizează sau accelerează depunerea de tartru, cum ar fi:
- igienă orală insuficientă sau ineficientă
- fumatul
- dinți înghesuiți, carii interdentare
- calitatea salivei, bogată în substanțe minerale (calciu, fosfor)
- cantitatea redusă a salivei
- pacienți cu astm bronșic, fibroză chistică, cu afecțiuni psihice sau cei alimentați prin sonde gastrice
Există o legătură între prezența tartrului și debutul bolii parodontale?
Tartrul este un factor extrem de important în apariția și întreținerea inflamației gingivale care, netratată, generează în timp afecțiuni parodontale. Acest lucru se datorează microorganismelor care se găsesc în structura acestui depozit. Prin acțiunea enzimelor bacteriene se formează produși toxici care determină o serie de fenomene locale:
- halenă
- carii
- gingivită
- boală parodontală
Cum putem preveni depunerea de tartru?
Prin tehnici corecte de igienă dentară și obiceiuri alimentare sănătoase:
- periaj dentar de 2 ori pe zi, circa 3-4 minute
- folosirea unor mijloace adjuvante de igienă, cum ar fi ața dentară care îndepărtează eficient placa dentară și alimentele acumulate interdentar
- utilizarea regulată a apei de gură, cu proprietăți antiseptice (scade numărul bacteriilor din cavitatea bucală)
- consumul de alimente de consistență crescută care, prin simpla lor triturare, curăță mecanic suprafața dinților și cresc cantitatea de salivă (mere, morcovi)
- evitarea alimentelor moi și lipicioase care favorizează stagnarea bacteriilor
- renunțarea la fumat
Odată format, tartrul poate fi înlăturat doar de către medicul stomatolog prin detartraj. Detartrajul reprezintă o procedură în general nedureroasă, bine tolerată de majoritatea pacienților. Acesta poate fi realizat manual sau mecanic (cu ultrasunete sau cu aer comprimat).
Detartrajul cu ultrasunete
Indicațiile detartrajului cu ultrasunete se adresează, în mod special, pentru tartrul supragingival şi mai puţin pentru cel subgingival. Există două tipuri principale de aparate de detartraj cu ultrasunete: piezoelectrice si magnetorestrictive. Aparatele piezoelectrice sunt mai bine tolerate de către pacienții cu afecțiuni cardiace purtători de pacemaker.
Când este indicat detartrajul cu ultrasunete?
- Prezența tartrului supragingival
- Colorații exogene ale smalțului
- Prezența tartrului subgingival
- În cazul unor depozite de tartru foarte aderente
Tendinţa actuală este de înlocuire a detartrajului manual cu cel cu ultrasunete, acesta din urmă fiind un mijloc modern şi mult mai eficient pentru îndepărtarea tartrului. De asemenea, detartrajul cu ultrasunete este mai puţin dureros, mai bine suportat de către pacienţi şi mai puţin traumatizant asupra structurilor dentare decât detartrajul manual.
