Simptomatologia bolii parodontale
Boala parodontala, cunoscuta in popor drept „parodontoza” / „boala dintilor frumosi” este o afectiune complexa, multifactoriala, cauzata in principal de flora microbiana cantonata la nivelul suprafetelor dentare atat supragingival cat si subgingival, caracterizata prin afectarea tesuturilor de suport ale dintelui.
Stadiile incipiente ale bolii parodontale (gingivitele) sunt deseori trecute cu vederea de catre pacienti, acestea evoluand de multe ori incet, fara durere si fara simptomatologie „zgomotoasa”. Ca urmare, majoritatea pacientilor nici macar nu constientizeaza prezenta acestei patologii. De aceea, o „simpla” sangerare gingivala in timpul periajului dentar sau al masticatiei poate ascunde prezenta bolii parodontale, aceasta sangerare fiind deseori debutul acestei afectiuni.
Boala parodontala poate aparea la orice varsta, primele semne de inflamatie putand fi observate chiar in timpul adolescentei, cand igiena orala este neglijata si placa bacteriana se acumuleaza pe suprafata dintilor. Netratata si combinata cu o igiena bucala precara, boala parodontala duce in final la pierderea dintilor si implicit la alterarea functiei masticatorii cu rasunet asupra starii generale de sanatate.
Printre manifestarile principale ce insotesc suferintele gingivo-parodontale se enumera:
- sangerarea gingivala produsa cu usurinta in numeroase circumstante precum periajul dentar, masticatie, suctiune voluntara sau chiar spontan
sangerarea reprezinta semnul precoce al inflamatiei gingivale si precede chiar si modificarile de culoare si aspect ale gingiei, aceasta putand indica debutul bolii parodontale
- modificari de culoare, aspect, volum si consistenta gingivala
- senzatie de usturime si prurit gingival
- halena fetida (miros neplacut al cavitatii bucale)
- pierderea atasamentului parodontal
- retractii gingivale – ca rezultat al retractiilor gingivale pacientii pot observa aparitia unor triunghiuri negre interdentare si prezenta hipersensibilitatii dentare ca raspuns la stimuli termici (fierbinte si rece)
- semne radiologice – in mod obisnuit, starea de gingivita (prima etapa a bolii parodontale) nu este insotita de modificari radiologice, astfel incat osul alveolar se situeaza la o distanta considerata normala de 2-3 mm fata de intersectia dintre coroana si radacina dentara insa, odata cu evolutia bolii parodontale, se observa pierderi osoase importante, reprezentate de resorbtii osoase atat verticale cat si orizontale
- ca o consecinta a pierderii atasamentului parodontal si a resorbtiei osoase apare mobilitatea dentara si schimbarea pozitiei dintilor
- formarea pungilor parodontale – formarea unui spatiu patologic intre dinti si osul din jur ce faciliteaza acumularea de microorganisme si resturi alimentare, generand leziuni la nivelul tesutului osos
- abcese parodontale
- pierderea unitatilor dentare de pe arcada
Diagnosticul de imbolnavire gingivo-parodontala se realizeaza printr-un proces complex, efectuat in etape si este rezultatul coroborarii datelor obtinute prin:
- anamneza
- apreciere clinica obiectiva de catre medic a starii parodontiului marginal
- interpretarea examenelor complementare necesare
Controalele periodice la medicul dentist au o importanta majora in prevenirea si detectarea precoce a bolii parodontale astfel incat aceasta sa poata fi stopata in evolutie si tratata corespunzator.
