Restaurarea dinților tratați endodontic – Dr. Bianca Spânoche

Tratamentele de canal sunt realizate, în mare parte, pe dinți care sunt afectați în mod semnificativ de boala carioasă, care au avut multiple restaurări (plombe) sau care au suferit în trecut chiar și fracturi.

Vorbim, astfel, de dinți care au fost deja slăbiți din punct de vedere al rezistenței structurale, la nivelul cărora tratamentul endodontic, accentuează pierderea de rezistență prin îndepărtarea tuturor țesuturilor alterate atât de la nivel coronar, cât și prin preparația endodontică, la nivel radicular. Cheia succesului în ceea ce privește tratamentul restaurativ al dinților ce au suferit tratament endodontic constă în documentarea riguroasă şi planificarea corectă a cazului. Scopul restaurărilor protetice pe acești dinți este acela de a reduce la minimum riscul de fractură al dintelui și păstrarea acestuia cât mai mult timp pe arcada dentară.

În funcție de situația care a determinat necesitatea unui tratament de canal, cât și gradul de distrucție al dintelui, se pot alege mai multe variante de restaurare dinti:

  1. Refacerea coroanei dintelui din material compozit  se realizează atunci când avem de a face cu dinți fără distrucții coronare mari.
  2. Când distrucțiile coronare sunt mai avansate, protecţia cuspidiană este efectuată prin realizarea de onlay-uri sau overlay-uri, care vin să acopere cuspizii şi tind să repartizeze uniform forţele. Acestea se confecționează din ceramică presată sau compozit, sunt cimentate adeziv și oferă atât rezistenţă mecanică, cât şi estetică.
  3. Coroanele dentare sunt considerate ca fiind cea mai optimă restaurare coronară după un tratament endodontic la un dinte care are pierdere masivă de substanță dentară coronară. Există variate materiale din care se pot confecționa, ceramică presată, zirconiul permit șlefuiri minim invazive, fără compromis între estetică şi rezistenţă mecanică.

 

Restaurarea coronară trebuie aleasă în funcție de situaţia clinică, având ca deziderat păstrarea a cât mai mult din ţesuturile dentare sănătoase pentru o rezistență mecanică crescută. Atunci când tratamentul endodontic se adresează resturilor radiculare, pentru a reuși să menținem dintele pe arcadă, este necesară realizarea unui pivot endodontic.

Există mai multe tipuri de pivoți endodontici, fiecare din ei având indicații clinice clare.

Pentru a asigura longevitatea funcțională, dinții tratați endodontic trebuie să prezinte cel puțin 5 mm de structură dură coronară de la nivelul crestei alveolare: astfel, 3 mm sunt necesari pentru a menține sănătatea parodontală, iar 2 mm de la nivelul preparației către incizal sunt necesari pentru a asigura integritatea structurală.

Când înălțimea coronară restantă este mai mică de 1 mm, aceasta poate fi mărită chirurgical prin proceduri de alungire coronară sau ortodontic prin extruzia forțată a dintelui. Ambele proceduri au rezultate satisfăcătoare și predictibile, dar nu sunt recomandate în situațiile în care raportul coroană/rădăcină este compromis sau o expunere radiculară excesivă poate afecta estetică.

Pe măsură ce cantitatea de țesut coronar este crescută prin alungirea coronară, cantitatea de țesut osos de susținere scade. Această schimbare în raportul coroană/rădăcină poate scădea rezistența dintelui la forțele paraaxiale. Atunci când situația clinică o permite, se vor insera pivoți din fibră de sticlă, care pe lângă rezistența structurală oferă și rezultate estetice foarte bune.

Când nu este posibilă aplicarea acestora, medicul dentist va prepara corespunzător canalele radiculare și le va amprenta, urmând ca împreună cu laboratorul de tehnică dentară să realizeze un pivot metalic, personalizat fiecărui dinte în parte, care se adaptează la nivel radicular și care la nivel coronar reproduce forma unui bont protetic.

Ți-a fost de ajutor articolul? Distribuie-l pe rețelele de socializare