Maseaua de minte

Molarul de minte sau măseaua de minte – ce trebuie sa știm?

Molarul de minte sau măseaua de minte, a suscitat un interes deosebit pentru practica stomatologică țînând cont că in evoluția filogenetică se produce reducerea numerică a grupului lateral cu dispariția molarului 3. Se pune întrebarea dacă într-adevăr reducerea numerică este reală (agenezie) sau molarul 3 rămâne inclus?

Există o serie de cauze locale și generale care constituie factori ce pot fi incriminanți în etiopatogenia incluziei. Cauzele generale ar favoriza incluziile multiple, dintre acestea amintim factorii genetici, afecțiuni genetice ca: rahitismul, hipoavitaminozele C și D, sifilis, insuficientă tiroidiana sau hipofizară.

Cauze locale măsea de minte

  • cauze în legătură cu germenul dentar (situat prea profund în os sau deformat, situat transversal față de direcția de erupție);
  • cauze în legătură cu dintele însuși (rădăcini curbate, rădăcini deformate, coroane voluminoase);
  • cauze care țin de țesuturile și structurile din vecinătate (lipsa de spațiu, prezența de dinți supranumerari sau formățiuni tumorale în calea dintelui, traumatisme, radiații ionizate pe regiunea maxilarelor).

Măsele de minte incluse

Molarii de minte incluși pot rămâne perioade lungi de timp fără să provoace tulburări, pot fi descoperiți întâmplător cu ocazia unui examen radiologic efectuat pentru o altă cauza, însă cel mai frecvent sunt descoperiți datorită unor complicații loco-regionale. Dintre complicațiile loco-regionale amintim complicațiile mecanice (deplasări ale dinților vecini, resorbtii ale rădăcinilor cu care sunt în contact) complicații infecțioase, complicații tumorale (chist folicular, ameloblastom), complicații nervoase (nevralgii cauzate de molarii incluși).

Pentru a stabili atitudinea terapeutică și tehnică operatorie este necesar că prin examenul radiologic să se precizeze sediul dintelui inclus, poziția și direcția în care este dispus, formă coroanei și a rădăcinii, raporturile cu elementele anatomice învecinate, precum și prezența unor eventuale leziuni asociate.

Atitudinea față de măselele de minte incluse ce au fost descoperite întâmplător și nu au produs nici un fel de tulburare sau complicație este de înlăturare deoarece pot oricând provoca asemenea manifestări. Este de preferat ca extracția molarului de minte să se facă înainte de apariția complicațiilor, deoarece intervenția se va desfășura în condiții chirurgicale optime, iar riscul accidentelor intraoperatorii și al complicațiilor postoperatorii este redus la minim.

În cazul în care incluzia incluzia dentară a fost descoperită datorită unor manifestări clinice loco-regionale, atitudinea terapeutică se va fixă în funcție de tulburările provocate, poziția și profunzimea măselei de minte incluse, starea generală a pacientului și vârstă. Succesul intervenției este asigurat dacă extracția se face numai după ce s-au creat toate condițiile tehnice indispensabile și dacă diagnosticul clinic și cel radiologic, în special sunt stabilite cu foarte multă rigurozitate.

Ți-a fost de ajutor articolul? Distribuie-l pe rețelele de socializare