Gura uscată – Xerostomia

Rolul salivei este foarte important în menținerea lubrifierii mucoasei bucale și a căilor digestive superioare.

De asemenea, are rol în digestie prin anumite enzime pe care le conține (amilaza salivară) și rol de protecție antiinfecțioasă (prin lizozim și IgA salivar). Astfel, un flux salivar normal menține în limite normale toate aceste funcții importante. În mod normal, zilnic sunt excretați aproximativ 600 ml de salivă, însă fluxul salivar poate fi influențat de numeroși factori, atât fiziologici, cât și patologici.

În aceste situații apar modificări locale ale mucoasei bucale care caracterizează gura uscată, care îi fac pe pacienți să se prezinte la clinica stomatologică. Evaluarea secreției salivare normale se face prin mai multe teste funcționale, unele dintre acestea putând fi efectuate și în cabinetul stomatologic.

Gură uscată sau xerostomia reprezintă o stare patologică caracterizată prin reducerea semnificativă a secreției salivare sub 0,2 ml/minut. Prevalența xerostomiei în populația generală este variabilă, având valori între 5,5 și 39% și fiind mai frecvență la persoanele vârstnice. De asemenea, pacienții cu medicație cronică antihipertensivă sau cu medicamente anxiolitice și antidepresive pot acuza aceleași acuze la nivelul mucoasei bucale.

De obicei, pacienții se prezintă în cabinetul stomatologic relatând senzația de uscăciune a cavității orale, dificultăți în timpul masticației, durere și usturimi la nivelul mucoasei orale.

Din punctul de vedere al manifestărilor clinice, gura uscată poate fi: obiectivă sau subiectivă.

În cazul xerostomiei obiective, la testele funcționale se evidențiază excreția unei cantități reduse de salivă, de cele mai multe ori vâscoasă și cu aspect spumos. În alte situații poate fi vorba despre o gură uscată subiectivă când uscăciunea cavității orale acuzată de pacient nu este în concordanță cu rezultatele testelor funcționale salivare.

Xerostomia subiectivă este întâlnită la pacienții cu tulburări de percepție la nivelul cavității orale, cum ar fi de exemplu glosodinia. La aceștia nu se observă semnele clinice specifice ale gurii uscate, iar fluxul salivar este normal.

Abordarea pacientului cu xerostomie în cabinetul stomatolgic:

• bilanț complex, interdisciplinar
• identificarea cauzei xerostomiei
• evaluarea deficitului salivar
• ameliorarea acuzelor pacienților
• tratamentul complicațiilor

Cele mai importante complicații ale gurii usate și afecțiuni patologice orale pentru care pacienții se prezintă în cabinetul stomatologic sunt următoarele:

• depunerea de placă dentară bacteriană și tartru
• limba saburală
• halenă
• carii dentare în special de colet, evolutive
• creșterea indicelui de carie dentară
• stomatite infecțioase, în special bacteriene
• forme clinice de gingivită cronică
• candidoza orală
• tulburări de deglutiție și de fonație
• dificultăți în stabilitatea protezelor mobile