Ce este stomatita? Totul despre cauzele, simptomele și tratamentul stomatitei

Stomatita este cunoscută încă din antichitate, fiind descrisă în textele medicale din diverse culturi antice, inclusiv în scrierile grecești și romane. În acele timpuri, stomatita era adesea asociată cu alimentația necorespunzătoare, igienă orală deficitară sau boli sistemice. Pe măsură ce medicina a evoluat, au fost identificate mai multe forme de stomatită, precum aftoasă, herpetică sau de contact, fiecare cu cauze și tratamente specifice. În secolul al XIX-lea, stomatita a devenit un subiect important în stomatologie, odată cu avansarea cunoștințelor despre infecții bacteriene și virale. Astăzi, stomatita este bine înțeleasă și tratată eficient printr-o combinație de igienă orală adecvată, corectarea deficiențelor nutriționale și, dacă este necesar, medicamente antivirale sau antibacteriene.

1. Ce este stomatita?

Stomatita este o afecțiune caracterizată prin inflamația și iritația mucoasei, manifestată prin umflături, roșeață și apariția unor răni dureroase în interiorul gurii. Aceasta poate îngreuna activități precum mâncatul, băutul și înghițirea, afectând considerabil calitatea vieții. Cauzele stomatitei variază, de la infecții virale și bacteriene, până la iritații cauzate de proteze dentare sau deficiențe nutriționale. Este important să identifici și să tratezi prompt stomatita pentru a preveni complicațiile și a ameliora simptomele.

La Dental Hospital România, stomatita și afecțiunile asociate sunt diagnosticate și tratate de medici experimentați. Echipa multidisciplinară și dotările la standarde internaționale contribuie la calitatea superioară a serviciilor medicale.

2. Tipuri de stomatită

În funcție de zona afectată, stomatita este de mai multe tipuri. Glosita este denumirea utilizată pentru inflamația la nivelul limbii, cheilita sau stomatita angulară la nivelul buzelor și gingivita la nivelul gingiilor.

Stomatita poate fi clasificată în funcție de factorul declanșator. Ulcerațiile aftoase sunt leziuni de culoare albicioasă sau gălbuie, înconjurate de o zonă roșie și inflamată. Acestea sunt dureroase, iar procesul de vindecare durează, în general, între 4 și 14 zile. Stomatita aftoasă poate apărea la persoane de toate vârstele, dar este mai frecventă în rândul adolescenților. Pe de altă parte, stomatita herpetică este cauzată de o infecție virală cu virusul herpetic. Această afecțiune este contagioasă și debutează cu o senzație de arsură și durere, urmată de formarea unor zone inflamate care capătă o culoare alb-gălbuie. Stomatita micotică apare mai des la persoanele cu diabet zaharat, infecție HIV sau la cei care au urmat recent un tratament cu antibiotice și necesită intervenție antifungică pentru tratare.

3. Cauzele și factorii de risc

Unul dintre factorii de risc care favorizează apariția stomatitei este trauma locală cauzată de mușcături accidentale ale obrajilor, limbii sau buzelor, precum și de periajul dentar prea dur. Purtarea aparatului dentar reprezintă un alt factor de risc, deoarece poate duce la leziuni locale și, ulterior, la dezvoltarea stomatitei. În plus, gura uscată și fumatul pot contribui la formarea leziunilor bucale.

Deficiențele nutriționale, în special lipsa de vitamine din complexul B, fier sau zinc, pot contribui, de asemenea, la apariția stomatitei.

Infecțiile bacteriene, virale și fungice pot favoriza apariția stomatitei, în special la persoanele cu sistem imunitar slăbit. Stomatita candidozică tinde să se dezvolte în urma utilizării prelungite de antibiotice.

4. Semnele și simptomele de stomatită

Stomatita se manifestă printr-o serie de simptome caracteristice. Printre cele mai frecvente se numără apariția unor răni dureroase sau ulcerații pe mucoasa bucală, adesea de culoare albicioasă sau gălbuie, înconjurate de zone roșii și inflamate. Pacienții pot experimenta disconfort sau durere intensă în timpul mâncatului, băutului sau vorbitului. Alte simptome pot include senzația de arsură sau înțepături, sensibilitate crescută a mucoasei bucale și, în unele cazuri, umflarea gingiilor. În formele severe, stomatita poate fi însoțită de febră, ganglioni limfatici inflamați și stare generală de rău.

5. Analize și investigații pentru diagnostic

Pentru a diagnostica stomatita, medicii pot recomanda diverse analize și investigații. Acestea includ:

• Examenul clinic: evaluarea mucoasei bucale pentru identificarea leziunilor, ulcerațiilor și semnelor de inflamație;
• Istoricul medical: colectarea informațiilor detaliate despre simptomele pacientului, istoricul medical personal și familial, dieta, igiena orală și expunerea la factori de risc, cum ar fi fumatul sau utilizarea de proteze dentare;
• Analize de sânge: testele de sânge pot ajuta la identificarea unor deficiențe nutriționale (spre exemplu, vitamine B sau fier), infecții sistemice sau afecțiuni autoimune;
• Cultură de leziuni: prelevarea unor mostre din țesut pentru a determina prezența bacteriilor, fungilor sau virusurilor care pot cauza stomatita. Această metodă este utilă pentru identificarea infecțiilor specifice și alegerea tratamentului adecvat;
• Biopsia: în cazurile severe, se poate efectua o biopsie a unor țesuturi din cavitatea bucală pentru a examina leziunile la microscop și pentru a exclude afecțiuni mai grave, cum ar fi cancerul oral sau boli autoimune (boala Behcet, boala Crohn, lupus).

6. Tratamentul recomandat pentru stomatită

Tratamentul stomatitei se adaptează în funcție de cauza specifică a afecțiunii. Infecțiile bacteriene sunt tratate cu antibiotice prescrise de medic, pe baza germenilor identificați prin teste de laborator. Pentru stomatita herpetică, tratamentele antivirale, cum ar fi aciclovirul sau valaciclovirul, sunt folosite pentru a reduce durata și severitatea bolii. În cazul deficiențelor nutriționale, este esențial să se urmeze un regim alimentar adecvat și să se completeze dieta cu vitamine din complexul B, cum ar fi vitamina B6.

Tratamentul local este crucial pentru ameliorarea disconfortului asociat cu stomatita. Se pot folosi anestezice locale, precum lidocaina sau anestezina, antibiotice topice și preparate cu corticosteroizi, cum ar fi dexametazona sau triamcinolona, pentru a reduce inflamația și durerea din cavitatea bucală. Medicul poate recomanda, de asemenea, produse farmaceutice care conțin glicerină boraxată, anestezină și nistatină. Tratamentul simptomatic cu acetaminofen poate ajuta la scăderea durerii. Clătirile cu apă de gură pe bază de clorhexidină contribuie la reducerea bacteriilor din cavitatea bucală prin dezinfectare. O alternativă pentru igiena locală în stomatită este prepararea unei soluții cu apă și bicarbonat de sodiu (se amestecă o cană de apă cu 4 linguri de bicarbonat de sodiu).

7. Cum poate fi prevenită stomatita?

Stomatita poate fi prevenită prin menținerea unei igiene orale adecvate și prin efectuarea unui control o dată la 6 luni la medicul stomatolog. Periajul dinților de două ori pe zi și utilizarea apei de gură ajută la dezinfectarea cavității bucale și la reducerea numărului de bacterii. Este recomandată folosirea periuțelor de dinți cu peri moi pentru a evita lezarea gingiilor. Un regim alimentar echilibrat și o hidratare corespunzătoare sprijină sistemul imunitar și mențin umiditatea cavității bucale, prevenind astfel apariția stomatitei.

La Dental Hospital România, persoanele cu simptome de stomatită sau alte boli ale limbii și cavității bucale beneficiază de consultații amănunțite și teste precise.

Atunci când este suspectată o alergie, pacienții se pot adresa medicilor, care pot recomanda teste pentru identificarea alergenilor responsabili de apariția stomatitei și, în funcție de rezultatele acestora, se va indica tratamentul corespuzător.