Caria dentară

Din cele mai vechi timpuri, încă din antichitate, au fost observate și descrise bolile aparatului dento-maxilar. Dintre acestea, un interes aparte a fost îndreptat către leziunile carioase ale dinților. Terminologia a suferit, de-a lungul timpului, modificări pe măsură ce a fost deslușit și înțeles mecanismul complex de producere al acestora. Astfel, se pare că originea cuvântului carie provine din latinescul „caries”, care înseamnă „putred”, făcându-se analogie cu afecțiunile lemnului.

Începând cu secolul al XIX lea, cercetarea în domeniul cariologiei a înregistrat progrese semnificative și s-a canalizat în special spre descoperirea factorilor etiologici, cauzali. Mai târziu, spre sfârşitul secolului XX studiile realizate au contribuit la înțelegerea mecanismului epidemiologic, iar caria dentară începe să fie privită ca o afecţiune determinată de factori dietetici sau infecțioși.

Caria dentară reprezintă una dintre cele mai frecvente afecţiuni ale sistemului dento-maxilar pentru care pacienții vizitează un cabinet stomatologic. La ora actuală, boala carioasă este întâlnită la 80-95% din populaţia României. Este considerată o boală a omului modern cu o alimentație compusă excesiv din carbohidrați rafinați. În sprijinul acestei afirmații stă observația unei incidențe scăzute a bolii carioase în comunitățile cu o dietă controlată. Această afecțiune se caracterizează printr-un proces cu evoluție cronică, distructiv, progresiv care lezează țesuturile dure dentare putând duce în lipsa tratamentului adecvat la pierderea dinților cu toate consecințele care decurg de aici: privind sănătatea generală, implicațiile sociale și chiar psihologice.

Factori de risc / etiologie / condiții actuale care favorizează apariția cariei

La ora actuală este unanim acceptată ideea conform căreia boala carioasă este o afecțiune infecţioasă, multifactorială favorizată de un dezechilibru apărut la nivelul cavităţii orale. Dintre factorii etiologici asociați mai frecvent pot fi enumerați: prezența unui așa numit teren favorabil, factorul microbian și alimentația bogată în carbohidrați. Terenul favorabil se referă la calitatea structurilor dure dentare, la gradul de mineralizare al acestora. Astfel că, o structură deficitară a acestora, caracterizată prin apariția hipoplaziilor și displaziilor va avea drept consecință o rezistență mai scăzută a dinților în fața factorilor cariogeni externi. Dintre factorii microbieni cel mai mult este incriminat streptococul mutans care colonizează placa bacteriană, aderența pe smalțul dentar. În urma acțiunii cumulative a acestor factori se produce demineralizarea dinților, ceea ce reprezintă primul pas în apariția bolii carioase.

De asemenea, există și o serie de factori carioprotectori cu rol benefic de protejare a dinților împotriva atacului cariogen. Acțiunea acestor factori este diferită. Astfel, unii neutralizează pH-ul acid pe care placa bacteriană și stagnarea alimentelor în cavitatea orală îl produc, având astfel rolul unui veritabil sistem tampon. Alți factori au rol în procesele de remineralizare a leziunilor carioase incipiente, în timp ce alții pot inhiba dezvoltarea microorganismelor care colonizează placa dentară. Dintre factorii alimentari cu rol carioprotectiv pot fi amintiți: brânza prin conținutul bogat în cazeină, cerealele integrale, laptele și ciocolata.

Implicația cariei dentare asupra sănătății generale a organismului

Există studii care au demonstrat că în timp afecțiunile dentare netratate pot produce îmbolnăviri la nivelul altor organe, cum ar fi inima, rinichii sau articulațiile. Astfel, pot apărea afecțiuni sistemice grave, mai ales în cazul pacienților cu un sistem imunologic deficitar.

În cazul dinților maxilari, cariile dentare netratate se pot complica: inflamarea și, mai apoi, infecția pulpei dentare și a țesutului periapical, iar în cazul dinților cu raport sinusal, această infecție poate eroda podeaua sinusală, iar infecția poate disemina la nivelul sinusului maxilar. Apar astfel sinuzitele maxilare de cauză odontală.

Metode moderne de depistare a cariei dentare

În mod tradițional, diagnosticul de carie dentară se stabilește printr-o examinare clinică, depistarea acestora făcându-se cu ocazia controalelor periodice. Însă, de cele mai multe ori, acestea sunt diagnosticate tardiv, când sunt deja într-un stadiu cavitar, în care tratamentul este mai invaziv și mai costisitor pentru pacient. Aceasta este motivația pentru care, din ce în ce mai mult în ultimii ani s-a pus accent pe dezvoltarea metodelor precoce de depistare a leziunilor carioase necavitare, reversibile.

De asemenea, conceptul terapeutic modern al bolii carioase impune diagnosticarea în stadii precoce, precavitare. Pe de altă parte, o detectare cât mai rapidă a cariilor ușurează tratamentul și reduce costurile adiacente acestuia, iar rezultatul în timp va fi unul mult mai bun și mai durabil. Deoarece stadiul precavitar reprezintă etapa reversibilă a leziunilor carioase, s-a pus accent din ce în ce mai mult în ultimul timp asupra dezvoltării în implementarea clinică a unor metode moderne, neinvazive de detectare precoce a acestora. În plus, sistemele noi permit nu numai diagnosticarea cariilor insesizabile unei examinări clinice obișnuite, ci permit și monitorizarea în timp a evoluției acestora după instituirea unui tratament preventiv de remineralizare.

În ce constă tratamentul cariei dentare și care sunt metodele moderne, actuale de tratament?

În prezent, cea mai eficientă metodă de tratament a bolii carioase este considerată aplicarea regulată a procedurilor specifice de profilaxie dentară. Acestea sunt, de regulă, efectuate de către medicul specialist în cabinetul stomatologic la fiecare 6 luni, care totodată informează pacientul despre aplicarea metodelor de control a plăcii bacteriene.

În cabinetul stomatologic procedurile profilactice constau în efectuarea de 2 ori pe an sau ori de câte ori este necesar a unei igienizări dentare profesionale a cavității orale care constă, în primul rând, într-un detartraj profesional supra și subgingival, folosind aparate moderne și sigure cu ultrasunete. Urmează apoi efectuarea unui periaj profesional cu paste profilactice speciale care îndepărtează placa dentară și colorațiile reziduale, lăsând un smalț perfect curat. O metodă profilactică modernă, foarte eficientă, care se utilizează cu această ocazie este air flow-ul. Acesta este un dispozitiv care folosește acțiunea combinată a jetului de aer, a apei și pulberea de bicarbonat de sodiu. Prin această procedură se realizează o curățare mecanică, perfectă a smalțului dentar, precum și o albire eficientă, dinții redobândindu-și culoarea albă, naturală. Tot acum se va face și o evaluare a igienei orale și a eficienței metodelor folosite la domiciliu.

Cu ocazia acestor controale periodice se face, de asemenea, o examinare completă a cavității orale, putând fi descoperite leziuni carioase incipiente. În cazul leziunilor carioase deja constituite, tratamentul este particularizat. Tratamentul constă în îndepărtarea țesuturilor dentare afectate de carie și apoi de reconstituirea morfologică și funcțională a dintelui. În trecut, refacerea dinților se făcea prin realizarea unor obturații sau plombe din amalgan, inestetice. Astăzi, când fizionomia în stomatologie este un deziderat important, sunt folosite materiale compozite care au un aspect foarte asemănător structurilor dentare naturale.

Concluzii

Caria dentară este o afecțiune cronică, evolutivă a țesuturilor dure dentare și se produce în urma unui proces multifactorial complex. În lipsa unui tratament corect boala carioasă se poate complica. Tratamentele stomatologice actuale permit refacerea dinților atât din punct de vedere estetic, cât și funcțional cu material perfect compatibile. Aplicarea regulată a măsurilor profilactice reprezintă cea mai eficientă metodă de prevenire a apariției bolii carioase.